La vânătoare cu lupişorii!

Leave a comment

Profitând de vremea bună de afară, lupişorii Centrului Local Tg Mureş, s-au hotărât să iasă din bârlog şi să plece la vânătoare în pădurea Platoului Corneşti.

Întâlnirea s-a făcut la ora 10 dimineaţa şi înainte de toate, am stabilit nişte reguli de bază: nu părăsim grupul, nu depăşim când mergem în rând, ne ajutăm şi mâncăm toţi – când facem pauze, fiind câteva dintre ele.

Am pornit în pasul 1, 2, 3…10, un copac, o floare, un băiat, o fată, o bicicletă, înainte, înapoi, stânga, dreapta şi în acest ritm ne-am făcut şi intrarea în pădurea proaspăt înverzită.Picture 010

Drumeţia a fost presărată cu mai multe momente interesante printre care şi jocuri ca gaşca, dar şi o probă făcută de Chill, care a constat în legarea a 2 beţe cu ajutorul unei sfori, iar cine reuşea să o treacă cu brio, primea drept recompensă o scoică.  Grupaţi câte doi, lupişorii au dat dovadă de o îndemânare fără cusur, lăsându-l pe Chill fără scoici🙂Picture 077

Pentru a ne reface puterile am avut două pauze de masă, în cea de-a doua profitând de 5 minute de linişte pentru a asculta natura.

În timpul acestei vânători, am avut privilegiul să vedem căprioare, păsări, feluriţi gândaci şi o mulţime de plante.

Aventura prin pădure s-a încheiat, dar nu şi activitatea lupişorilor. Pentru opt dintre ei a urmat depunerea promisiunii şi primirea mult-râvnitei eşarfe galbene, dar asta nu înainte de a parcurge individual un traseu pregătit de eXploratori.Picture 454

Lupişorii mai experimentaţi au avut şi ei parte de probele aceluiaşi traseu, pe care însă l-au parcurs în patrule, ajutându-se şi motivându-se reciproc, încheind în acest fel “Teritoriul lui Kaa”.

Vânătoarea în mai multe imagini, AICI.

AGORA, noi orizonturi pentru seniori

Leave a comment

“Sincer vorbind, până săptămânile trecute, deși am ceva vreme în cercetășie, nu știam foarte bine cam cu ce se mănâncă AGORA, însă după 6 zile petrecute la Kandersteg, cel mai important centru de cercetași din Europa, pot spune că m-am învârtit la 180 de grade.

Ce este AGORA? Ei bine AGORA este un instrument educațional destinat seniorilor, o întâlnire anuală care se axează pe o anumită temă. Anul acesta evenimentul s-a concentrat pe implicarea tineretului în societate (“Youth Participation”).

Drumul până în Kandersteg a fost plin de peripeții, cu 8 mijloace de transport schimbate în 9 ore și un tren pierdut, dar din fericire am călătorit cu niște oameni minunați: Ioana Tosa, Sabina Lefter și nu în ultimul rând Cristi Stravrache. Am ajuns primii, cu o zi înainte și am avut așadar ocazia să facem un mini hike până la lacul Oeschinen.Graphic6

După ce au apărut și ceilalți invitați am fost implicați în tot felul de workshop-uri și dezbateri privind programul de seniori din țările participante, atribuțiile seniorilor, diferențe culturale și sociale, drepturile și obligațiile tinerilor.

În seara internațională am avut ocazia să gătim și să gustăm bucate tradiționale precum carne de rechin din Islanda, prăjituri din Malta sau brânzeturi din Franța.Graphic3

Evenimentul nu s-a rezumat doar la teorie și discuții ci am avut de făcut şi un proiect final pe patrule și anume să simulăm organizarea unui eveniment internațional pentru seniori. A fost atât de interactiv și de solicitant încât eram cu toții în priză să elaborăm proiectul, să facem cereri de finanțare, să cerem aprobări, să facem bugetul având dead-line-uri prestabilite și să alergăm cu foi dintr-o parte în altă cu binecunoscuta replică “few more minutes pleeeease “.Graphic5

Ultima seară a fost întradevăr ceva fantastic; ne-am adunat în jurul focului și ne-am jucat și am cântat, am aplaudat și am strigăt încât a două zi abia ne mai țineau glasul și picioarele. Bineînțeles că au existat și lacrimi de final, dar tot ce pot să spun este că această experienţă mi-a deschis noi orizonturi și oportunități nu doar în cercetășie și voi recomanda AGORA fiecărui senior care va avea ocazia să participe.

P.S. Să nu uităm de comfortabila gresie din aeroport, pe care ne-am odihnit peste măsură :)”Graphic1

Articol de Oana Pascaru, reprezentantă a Centrului Local Tg Mureş, la AGORA.

“Şcoala Altfel”

Leave a comment

         Desfăşurat în perioada 1- 5 aprilie 2013, programul ”Să știi mai multe, să fii mai bun!”, a constat în derularea, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, a unui orar special format doar din activităţi cu caracter non-formal. Pe scurt, săptămâna trecută a fost “Şcoala altfel”, în care s-a propus implicarea elevilor și dascălilor în activități extracurriculare și extrașcolare interesante, care să le valorizeze talentele, preocupările extra-şcolare şi competenţele în domenii cât mai diverse şi interesante.

          În astfel de activităţi ne-am implicat şi noi, Centrul Local Tg Mureş, prin intermediul Oanei Moldovan, lider la Lupişori şi al Mihaelei Florea, lider la Temerari, care au făcut cunoscută cercetăşia, claselor a 2-a si a 3-a de la Gimnaziul Dacia.

Pentru că urma să organizăm jocuri ce implică multă mişcare, ni s-a pus la dispoziţie sala de educaţie fizică. Copiii, unii mai îndrăzneţi, alţii mai timizi, nu ştiau exact la ce să se aştepte, dar au înţeles repede că e vorba de jocuri şi au ales să se implice, astfel că până la final toţi erau foarte încântaţi.Graphic1

Am început cu un exercițiu de cunoaștere în care trebuiau să asocieze numelui lor o calitate care să înceapă cu inițiala numelui. Mai toți cu A erau “artiști”, dar am aflat că mai sunt și “conștiincioși”, “bucuroși”, “energici”, “voinici” și “darnici”. Am făcut o mică tură pe la ”hipodrom” și ne-am jucat de-a “Vin caluţii”, apoi am format micul nostru trib de indieni și am cântat despre viața de zi cu zi din mijlocul Pământului. A urmat un joc de cuvinte “Dirli da”, care le-a solicitat atenţia şi memoria de lucru.

Ne-am oprit şi pentru a vorbi despre cercetași, bineînteles,  moment în care toți s-au îngrămădit să vadă eșarfele și însemnele și ne-au pus întrebări despre activitățile noastre.Graphic3

Către final am încercat să fim cât mai îndemânatici la jocul de coordonare ”Tra -la -la -lero” și am încheiat întrecându-ne în aplauze pe două echipe.

Mai multe poze, AICI.

eXploratorii pe “Scaunul Domnului”

Leave a comment

Gata cu 2012, l-am băgat în cutia cu amintiri şi am început anul 2013 cu poftă de muncă şi noi provocări. Primii care au luat la întrebări noul an au fost eXploratorii. După două întâlniri în care printr-un exerciţiu, aceştia au lucrat la ceea ce înseamnă o alimentaţie corespunzatoare din punct de vedere al consumului de calorii în funcţie de activitatea intreprinsă, a venit în sfârşit momentul unei ieşiri de weekend. Aceasta a avut loc pe Valea Mureşului, în zona Bistra, incluzând şi o zi de drumeţie pe vârful cunoscut sub denumirea populară “Scaunul Domnului”.

Obiectivele activităţii au fost dezvoltarea grupului pe plan fizic şi intelectual. Printr-un exerciţiu, o situaţie dată, aparent ipotetică, eXploratorii au fost puşi în postura de a gândi un meniu pentru 4 tineri ce urmau să facă o drumeţie montană în condiţii de iarnă. Marea surpriză a fost când s-au găsit nevoiţi să pună şi în practică exerciţiul, cei 4 tineri formând de fapt patrula lor de cercetaşi, iar meniurile gândite de ei au trebuit pregătite exact aşa cum le-au plănuit.

Zis şi făcut. Câteva cuvinte despre ce a urmat, în rândurile de mai jos.

Cu toate că prognoza meteo a fost una favorabilă, odată începută uracarea, şi-a făcut simţită prezenţa vântul mult mai puternic decât ne aşteptam, precum şi zăpada, care nu era foarte mare, dar îngreuna vizibil deplasarea. Ritmul de mers a fost unul moderat, astfel după 6 ore, am ajuns în sfârşit pe vf. Scaunul, altitudine 1380 m.

IMG_0615

Am admirat peisajul, atât cât ne-a permis ceaţa, ne-am tras puţin şi sufletul, însă n-am zăbovit prea mult din cauza temperaturii nu foarte prietenoase şi a oboselii cumulate. Ceea ce a făcut urcarea să pară totuşi mai interesantă şi mai interactivă a fost jocul “Fără DA sau NU”. Pe tot parcursul traseului nu aveam voie să răspundem cu DA sau NU, lucru ce s-a dovedit foarte solicitant, dar în acelaşi timp distractiv. Dacă totuşi ne scăpa unul din cele 2 cuvinte, trebuia să cedam celui care ne-a adresat întrebarea o caramea sau respectiv primeam o caramea dacă păcăleam pe cineva să folosească în răspuns cuvintele interzise.

Coborârea a fost mai rapidă, presărată cu câteva partide de tăvăleală prin zăpadă şi cu câteva “şedinţe foto”, care ne-au făcut pe toţi să uităm pe moment de efortul uriaş depus la urcare.

IMG_0706

Ajunşi la cabană odată cu lăsarea serii, oboseala şi-a spus cuvântul mai ales după un ceai cald şi masa binemeritată. Nici măcar “Jungle Speed” sau “Imnul Scaunului” compus şi interpretat pe moment, nu au mai reuşit să ne capteze atenţia. Aşadar toată lumea somn de voie sau mai bine zis de nevoie, dar nu pentru mult timp deoarece “cuiva” i se pregătea ceva🙂

Duminică, dis-de-dimineaţă, pe la 5 mai exact, când somnul Cristianei era mai dulce…sunete…foşnete…frontală în ochi…sperietură…dupa care vocea Dianei : “Sunt Did, hai repede că a fluierat Cătă…probabil ai adormit…repede, ia şosetele astea, geaca şi hai grăbeşte-te că facem ceva activitate!”  În 2 minute, condusă de Diana, era afară unde o aştepta toata lumea, moment în care a conştientizat şi ea ce se petrece : “Cel mai special moment a fost când am depus promisiunea cercetaşului şi am primit eşarfa de explorator. Am apreciat foarte mult că fiecare a avut câteva cuvinte frumoase de spus. Ceremonia a fost foarte personală, aşa ca în familie”, a marturisit Cristiana.

După această mobilizare matinala a grupului, toată lumea înapoi la somn, până la 10.30, când cu chiu, cu vai, ne-am trezit încă destul de somnoroşi pentru a lua micul dejun. Pe parcursul zilei s-au făcut din nou jocuri la care am fost nevoiţi să ne punem mintea la contribuţie şi am şlefuit puţin “Imnul Scaunului”. L-am repetat de câteva ori şi apoi a urmat o înregistrare. Ce a ieșit, vedeți mai jos:

 

În tren, spre casă, toată lumea s-a îngrămădit într-un compartiment unde a fost “eXplorată cetatea”, cadrul simbolic al eXploratorilor şi fiecare şi-a evaluat progresul de-a lungul anilor de cercetăşie.

Deşi nu a ieşit totul cum am planificat, au fost atinse câteva obiective importante. Per total a fost o activitate reuşită, plăcută, distractivă, care a creat multe amintiri preţioase de care aveam nevoie cu toţii. Mai vrem !!!

Mai multe poze care vin în susţinere AICI!

Lupişorii în Jungla Îngheţată

Leave a comment

În perioada octombrie 2012 – ianuarie 2013, potrivit Carneţelului de Vânătoare, lupişorii se află pe teritoriul lui Kaa. Pe aceste teritoriu ei învaţă să se descopere, să se exprime, să accepte părerile celor din jur, să devină mai responsabili şi nu în ultimul rând, să-şi dezvolte abilităţile fizice în natură.

Cu acest scop ne-am strâns la mijlocul lui decembrie, 12 lupişori şi 4 adulţi şi am organizat o ieşire pe Valea Sălardului, mai exact la Cabana Şeştina. Acolo ne aştepta un peisaj feeric de iarnă, totul fiind acoperit de albul strălucitor al zăpezii, peisaj care a devenit pentru noi, simbolic, Jungla Îngheţată.55

Ne-am lăsat repede bagajele în cabană, am înşfăcat cu pofta prăjiturile abia scoase din cuptor de “Buni”, am băut câte un ceai să ne ţină de cald şi ţuşti afară.

Instantaneu a izbucnit o bulgăreală de proporţii uriaşe, după care s-a continuat cu o drumeţie prin împrejurimi, ca la întoarcere să construim cetaţi din zăpadă, pe care urma să le cucerim…60739_10151624746998636_1578141007_n

Odată cu lăsarea serii ne-am “refugiat” la căldura din cabană, unde lupişorii s-au lansat în jocuri ca “Dirli da”, “Indienii” sau “Căluţii”, meşterind şi la un atelier de decoraţiuni pentru brad. Să nu uităm de investirea lui Memo în rolul vulturului Chill, punctul culminant al serii.

A 2-a zi, activităţile s-au desfăşurat cu acelaşi entuziasm şi aceeaşi energie molipsitoare ca în prima zi, afară cu “Capture the Flag” şi în interior cu împărţirea temelor pentru Balul Crăciunului, între activităţi existând şi momente de respiro, în care Buni ne-a îndulcit din nou cu, de acum faimoasele, prăjiturele de la Şeştina.

Nici n-am simţit cum a trecut timpul în junglă, că ne-am şi trezit pe drumul de întoarcere spre casă…De menţionat atât comportamentul exemplar al lupişorilor vechi cât şi al celor noi, care s-au integrat perfect, toţi reuşind să-şi mascheze dorul de părinţi.66

Acum nu ne rămâne decât să aşteptăm cu nerăbdare următoarea aventură a lupişorilor, aventură care pentru moment ramâne un mister…

Poze cu lupişorii în junglă…AICI!

“Tineret în Acțiune” la Tîrgu Mureș

Leave a comment

   În perioada 7-9 decembrie 2012, Cercetașii României, filiala locală, aduc la Tîrgu Mureș, în calitatate de partener local, cursul: Metode și instrumente de educație nonformală în contextul Programului Tineret în Acțiune.

   Despre acest curs, puteți citi opinia unuia dintre participanți, în rândurile de mai jos.  

   <<Nu ştiu câtă lume mă cunoaşte dintre cititorii acestui blog , dar eu sunt Mihai Negrea, proprietarul outinmures.ro si al altor câteva site-uri. Pe lângă activitatea asta antreprenorială mi-am dedicat şi îmi dedic încă destul de mult timp activităţilor de voluntariat în Organizaţia Studenţească de Medicină de Urgenţă.

   O mare parte a activităţii noastre ţine de educaţie. Avem proiecte de diferite mărimi şi forme de educaţie atât la nivel local , de centru universitar cât şi naţionale. În acest context m-am înscris la un workshop numit „metode de educaţie non-formală în Context Tineret în Acţiune”. Când am văzut titlul trainingului am zis că trebuie să merg măcar să văd despre ce e vorba şi cum e la alţii. Vă spun cât se poate de sincer că am plecat cu nişte aşteptări atât de joase şi atât de greşit orientate încât nimic nu mă putea dezămăgi.  

all

   Eu am fost şi sunt încă un mare sceptic când vine vorba de educaţia non-formală.  Din experienţă, metodele de educaţie non formală cu care am luat contact, au fost nişte bălării stupide în care noi participanţii trebuia să ne facem de râs şi să ne călcăm cumva pe demnitate. Nu am înţeles niciodată de ce trebuie să jucăm tot felul de jocuri stupide şi să ne purtăm ca şi cum am avea 5 ani. Eeee, am aflat acum.

   Educaţia non-formală are nişte paşi care trebuie urmaţi. Are o anumită structură. Doar ca, la fel ca în orice alt domeniu de la noi, oamenii tind să trateze superficial orice problemă şi îşi iau doar ce le place iar ce e dificil sau nu înţeleg tind să ignore. În aceste 3 zile am aflat cum trebuie gândită orice metodă de educaţie non-formală, care sunt paşii care trebuie urmaţi, mai ales de ce trebuie făcuţi şi cam cum ar trebui făcuţi. Am înţeles că de fapt experienţa mea nu a fost o experienţă proastă cu educaţia non-formală în general ci o experienţă neplăcută cu anumite metode care nu au fost potrivite în acele momente.

proces

   Programul Tineret în acţiune are şi el o anumită structură şi un anumit rol în societate dar şi despre asta am avut o impresie greşită despre cum trebuie abordat. Mi s-au clarificat destul de multe şi legat de acest aspect.

   Ideea principală e că educaţia non-formală nu are rolul de înlocui nimic , ci de a completa ce există deja dar nicio metodă nu valorează o ceapă degerată dacă trainee-ul nu învaţă ceva din această experienţă şi mai ales daca nu conştientizează acel proces de învăţare. Iar dacă cineva mai îmi spune că ce poate fi aşa de greu să faci un joc …. îl invit la un training de genul acesta să vadă cum se descurcă.

thumbs right

   Într-adevăr contează şi experienţa trainerilor. La noi au fost Romina Matei şi Adrian Șuhanea. S-a văzut şi s-a simţit experienţa multor ani de educaţie de non-formală atât aplicată cât şi dezvoltată ca metodă.

   Acum că am priceput pentru prima dată în viaţa mea ce înseamnă educaţia non-formală mă gândeam că aş mai avea nevoie de cel puţin o săptămână de training doar ca să înţeleg mai bine metodele şi să le aprofundez….

   Nu a fost să fie acum… dar pe viitor😀 >> scris de: dr. Mihai Negrea

La final, mulțumim celor 2 formatori, Romina și Adi pentru că au împărtășit cu noi cunoștințele și experiența  lor despre metodele de educație non-formală, mulțumim tuturor participanților prezenți, mulțumim Mihai pentru rândurile de mai sus și nu în ultimul rând mulțumim Alinei Niculai și lui Radu Pogăcean, care ne-au pus la dispoziție sala de la Saga, pentru desfășurare.

Inițiații de ieri, învățații de mâine…

Leave a comment

          Cand vine vorba de petrecerea timpului liber, mai ales la sfarşit de săptămână, posibilităţile sunt nenumărate, dar în weekend-ul 23-25 noiembrie, 20 de oameni au căzut de acord să împartă aceeaşi “aventură”, undeva pe Bistra Mureşului, într-un stagiu de formare-iniţiere în metoda scout.

         Ajunşi vineri seara, pe noapte, acomodarea cu Cabana Bistra a fost destul de uşoară, dată fiind căldura cu care ne aştepta, şi la propriu şi la figurat, iar acomodarea dintre participanţii vizibil dornici de implicare în ceea ce înseamnă cercetăşia, a fost surprinzător de naturală.

        Adevărata acţiune a început sâmbătă, dis-de-dimineaţă, cu o sesiune introductivă, cu formare de echipe şi avalanşă de informaţii presărate cu pauze sub formă de jocuri, prin intermediul cărora ne-am cunoscut, ne-am botezat, am învăţat, am socializat, ne-am certat şi ne-am împăcat.

         In concluzie, a fost o zi intensă din toate p.d.v., da’ bine că nu “s-a sfarşit tragic”, vorba bileţelului…Să nu uităm de momentele muzicale, care ne-au încantat auzul sau de nemaipomenitele delicatese cu care ne-au răsfăţat bucătarii şefi Ceci şi Keti, cărora le mulţumim.Le mulţumim nu doar pentru un gulaş ci pentru două, pentru frigărui şi pentru ciupercile umplute cu branză, cu care i-am rămas datori lu’ Keti, ”that was no Fun 4 Dan”🙂

          Duminica a fost scurtă, mult prea scurtă, dar poate e bine că ni s-a părut aşa, că astfel am rămas cu sete de cunoaştere şi dorinţă de implicare. A fost un stagiu complex, cu plusuri şi minusuri, dar dacă e să faci un rezumat al părerilor, plusurile caştigă detaşat. Majoritatea se consideră lămurită în ceea ce priveşte ideea de cercetaş, iar faptul că am ajuns să ne cunoaştem unul pe celălalt şi să formăm echipe într-un timp relativ scurt, este un avantaj pentru viitor. Şi cu toate că am fost destul de mulţi, am fost pe aceeaşi lungime de undă, ceea ce a făcut ca atmosfera să fie una destinsă şi plăcută.

          Evident, rolul jucat de Cătă a fost cel mai important, deoarece a reuşit să ne păstreze atenţia pe parcursul stagiului, intercalând în teoria predată şi momente active şi reuşind să fie foarte cumpătat în momentele mai dificile, dând dovadă de respect faţă de cei nou veniţi în grupul de cercetaşi. Programul a fost destul de “la foc automat”, probabil nu stricau câteva zile în plus să fim mai relaxaţi şi noi şi informatorii, dar ca şi concluzie finală, informaţiile care ne-au fost furnizate, precum şi explicarea modului de aplicare a acestora ne-au iniţiat ca membrii cercetaşi în metoda scout.

          Mulţumim în primul rând Cătălin-Crin, că ne-ai adunat pe toţi: Veronica-Chitărica, Claudiu-Balauru, Oana-Akela, Mi-Si, Elena-Bella, Dan-Fan, Teo-Neo, Violeta-Trotineta, Andreea-Mareea, Feli-Cha-Cha, Radu-Vadu, Mihaela-Consuela, Ela-Nutella, Oana-Bomboana, Ioan-Bostan, Cecilia-Lia, Ionuţ-Micuţ, precum şi pe invitaţii Laura-Impala şi Bogdan-Marţipan, care au făcut un efort considerabil pentru a fi alături de noi şi pentru a ne ajuta să ne îmbogăţim cunoştinţele despre cercetăşie.

          A fost o aventură interesantă şi aşteptăm cu toţii noi provocări, cărora sperăm să le facem faţă cu brio, deoarece suntem “GATA ORICÂND!”

Pozeeee… AICI (click) :)

Older Entries