Au fost odată trei pirați… Henry Morgan, Sam cel Negru si fiorosul Edward Barbă-Neagră.  Acești blestemați au reușit, cu mult efort, timp de lungi decenii, să adune o legendară și mult râvnită comoară.  Corsarii angrenați în căutarea acesteia n-au fost alții decât temerarii și exploratorii noștrii, acum pirați pe vasele Tortuga, Gorda și La Blanquilla. Cursul zbuciumat al apelor i-a indrumat pe acești tineri, porniți într-o aventură de zile mari, tocmai către insula Roatan, ultimul loc cunoscut al comorii blestemaților… loc păzit de neînfricații Malakkași.

Cu alte cuvinte, ne-am adunat grămadă la Răstolița (jud.Mureș), la sfărșitul lunii lui cuptor, pentru campul de vară al centrului local. Aventura a început, pentru majoritatea, într-o oarecare zi de marți, primul pas fiind ridicarea „ascunzătorii ce ne ferește de brațul lung al legii” (construcțiile de camp). După noi noduri învățate, familiarizarea cu hârlețul și câteva încercări, am reușit să înălțăm un camp complet funcțional, iscusit și strașnic.😀 Luată această grijă de pe capul tinerilor pirați, după o îndrăgită cântare, mințile strălucite și-au găsit refugiul în sacii de dormit, neștiind cele ce urmează. La ultima oră din noapte, prima oră din zi, a fost dată deșteptarea ce avea să trimită exploratorii în proba „DIN” („Descurcă-te în necunoscut”). Somnoroși, cu doar o pelerină și câteva indicații prețioase, patrulele noastre și-au despărțit cărările și s-au îndreptat către satele din împrejurimi, pentru a ajuta, într-un fel sau altul, comunitatea sau câte o familie la treburi gospodărești, primind în schimb un adăpost pentru o noapte și mâncare pentru o zi. Astfel, de la tăiat de lemne, îngrijirea unei stâni și până la repararea unor daune produse de o teribilă viitură, prezența cercetașilor a fost pe deplin resimțită și apreciată.

Reîntorși pe insulă, acești pirați, au întâmpinat bucuroși întăriri din partea temerarilor proaspăt sosiți. Rezultatul se traduce printr-o serioasă licitație pentru împărțirea în subcampuri… ăăă pardon, corăbii.😀 La finele unui ospăț bine-meritat și în urma unor ateliere utile, noile echipe de cuceritori, s-au făcut cunoscute prin strigăte, falnice steaguri și chiar niște momente artistice.

Tot ce le-a rămas de făcut era să-și continue căutările, neuitând nicio clipă de comoara pentru care se aflau pe acea insulă primejdioasă. Astfel cei mai tineri au pornit către „recifurile” Zespezelului. Aici trei dintre ei au „găsit” niște eșarfe verzi, iar toți împreună și-au depus promisiunea de cercetaș, chiar pe vârf, copleșiți fiind de priveliștea ce-i înconjura.  Cei mai mari, în schimb, au pornit cu roua-n picioare, pe trei canale diferite, înguste și înșelătoare, pentru a ajunge în inima „bântuitului golf, Scaunul Domnului”. Au înnoptat aici, alături de un urs polar, având să se întoarcă odată cu soarele, înapoi pe insula de unde au pornit.

Reuniți, au aflat că mult râvnita comoară se află în posesia teribililor Malakkași (liderei cu stea în frunte), care le-au pregătit o veritabilă olimpiadă pentru a decide cine va stăpâni în final, prețioasa avuție. Astfel, printe picurii reci de ploaie și-au făcut loc râsetele, jocurile și chiar peripețiile, iar în toiul fiestei, a venit rândul celor mai măricei să-și cunoască eșarfele și să-și depună promisiunea.Atunci și acolo au descoperit că adevărata comoară e „supa de pietre” ce împreună au gătit-o, că adevărata comoară nu are un singur stăpân, ei toți fiind cuceritorii…de la cel mai năzdrăvan temerar la cel mai iscusit explorator, de la voiosul voluntar adult la nostalgicul dinozaur.

Adevărata comoară s-a dovedit a fi cercetășia.

Vă invităm să aruncați un ochi și peste pozele din scurta noastră aventură. Noi între timp ne pregătim rucsacii pentru un nou camp, o nouă aventură… jamboreea națională😀