Într-o zi mohorâtă de miercuri, 30 noiembrie, strigătele unei cete de eXplo sparg liniștea gării din Tg. Mureș.  Înarmați cu rucsaci, bocanci călduroși și cu un toiag (rupt), noi porneam spre mult așteptatul festival ,, Unitate și Prietenie” care urma să aibă loc pentru a paisprezecea oară în Alba Iulia. Cu toții știam că urmează să ne revedem vechii prieteni, să stăm treji toată noaptea și să fim treziți brutal după ce într-un final adormim, să legăm noi prietenii strânse și să pictăm noi tablouri pe pânza amintirilor.

      Când într-un final am ajuns, o sală imensă de sport ne aștepta, vu toate că accesul nostru depindea de  primirea ecusoanelor. Emotionați, am intrat și am fugit să ne îmbrățișăm prietenii. Ne-am aranjat sacii de dormit în timp record și ne-am grăbit să povestim ce am mai nou cu prietenii pe care i-am cunoscut la RoJam.  După ce patrulele de cercetași din toată țara au sosit, ne-am dus laolaltă la Festivitatea de Deschidere, care avea loc în cetatea foarte frumos renovată. Acolo am fost întâmpinați de un cavaler și o prințesă, ne-am desfătat cu jocuri și momente artistice, am luptat împotriva frigului cu ceaiul fierbinte. Și acesta era doar începutul.

       A doua zi, de 1 Decembrie, am serbat Ziua Nationala a Romaniei în stil nostru. Aveam program liber ( incredibil?…știm), puteam face ce ne poftea inima, așa că ne-am plimbat prin cetate, am urmărit parada și schimbul gărzilor, am fost la pizza și seara la concerte. :D  The next day…  avea loc Turnirul. Pentru acest mare eveniment, chiar dacă ne-am găsit cu greu echipele și ne-am strofocat să alegem câte un nume care mai de care, am pornit cătinel spre cetate cu o hartă și niște cărți cu care trebuia să ne ,,duelăm”. Nu prea știam ce trebuie să facem, dar ne-am descurcat foarte bine, doar nu degeaba avem eșarfă la gât. Cu toate că unii din noi nu au facut prea multe puncte, important e că ne-am distrat și am întâlnit niște oameni extraordinari. Altii, precum Cavalerii de Ciocolată, s-au strofocat , s-au duelat, au muncit din greu și au câștigat Turnirul pe merit.. un „Hip-Hip” pentru ei?😀.  Seara , la Târgul de Prezentare a Centrelor Locale, ne plimbam printre printi, printese, vraci și daci și stăteam câteva minute la fiecare măsuță (la cele cu mâncare chiar mai mult :D). Am avut parte de numeroase programe, de la a urmări spectacole până la a face poze cu gândaci uriași. Pe lângă stickere, pietre  și bijuterii, am cules o mare de amintiri frumoase.

         În ultima zi am avut parte de diverse activități, de la excursii până la ateliere de sculptură. Chiar dacă era ultima zi, nu eram triști, ba chiar eram mai fericiți și mai gălăgioși decât de obicei. Abia la Festivitatea de Încheiere am realizat că mai avem doar câteva ore pe care le putem petrece împreună, dar faptul că ai noștri CiocoVulturi au luat locul II la ceremonia de acordare a distincțiilor ne-a ridicat moralul instantaneu. Noaptea aceea n-am închis un ochi…Întradevăr, la plecare eram „cam” somnoroși. Părăseam locul în care am avut atâtea peripeții, atâtea experiențe noi  și învățături, ne părăseam prietenii. Pe tren eram prea obosiți chiar și pentru a vorbi și după ce am mâncat puțin, am adormit pe capete. Cei care treceau pe lângă compartimentele noastre râdeau de noi, căci dormeam cu gurile deschise.

Eram prea obositi pentru a visa ceva, dar acum visăm chiar și cu ochii deschiși la următoarea ediție a festivalului.

Text: Xenia Simon (explorator)

Clici aici pentru a vedea și câteva poze🙂