E 17 decembrie 2011, dimineață rece de iarnă, pe la ora 9, ne-am adunat cu mic cu mare în parcarea din spatele Teatrului Național, unde  autocarul ne aștepta cu nerăbdare. Cu energie proaspătă, lupișorii unității  “Colibri”  împreună cu cei care s-au ocupat de ei pe tot parcusul ieșirii, eram gata de plecare. Le-au făcut cu  mâna părinților, bunicilor și tuturor celor care i-au adus, și am pornit la drum.

Pe parcursul drumului, fiecare am tras câte un bilețel pe care era scris un nume a celor din autocar pentru a-i fi Îngeraș. Dacă vă întrebți cumva ce înseamnă a fi îngerașul cuiva, vă spun chiar acum. Îngerașul e acea persoană care trebuie să aibă grijă de persoana a cărui nume l-a extras, să-l ajute când are nevoie, dar să-și păstreze anonimatul. Și nu-i așa, în final toți ne dorim să avem un îngeraș care să aibă grijă de noi.

Ajunși la cabana din Sovata, extrem de entuziasmați, patrulele Felinele, Leii Sălbatici, Tigrii de Oțel și Cobra,  și-au luat camerele în primire, s-au acomodat cu cabana, și erau gata de activități.

Chiar dacă vremea destul de capricioasă și ploioasă ne-a cam încurcat, nu ne-am dat bătuți, spațiul din cabană era suficient de mare pentru gălăgioșii și jucăușii lupișori. Supa de litere a dat frâu liber imaginației și pe diverse farfurii găseai scrise cuvinte, dar totuși desertul era cel mai așteptat moment. Fiecare patrulă avea în cameră un plic în care primeau puncte în funcție de cum se comportau și abțibildurile câștigate la diverse activități.

Dacă nu știați sediul central al decorațiunilor de sărbători s-a mutat sâmbătă în cabana din Sovata, iar Moș Crăciun ar fi fost tare încântat de ce ar fi văzut. Îngerași de hârtie, stele de diferite forme, colorate, desene, toată lumea făcea, tăia sau colora ceva, ba chiar mai mult toți cei mari luam lecții de cum se fac stelele din hârtie de la lupișori. Dar nimic nu a întrecut concursul de avioane de hârtie ce urma să aibă loc. Peste tot zburau avioane, fiecare își dorea ca avionul lui să fie cât mai bun. Așa că păzeaaaaaaaaaa….capul jos!!! A început concursul, și recunoscut, spre surprinderea mea, un lupișor din patrula Felinelor a câștigat! Dar avioanele de hârtie au zburat ceva timp și după concurs prin cabană.

După cină, urma cel mai așteptat moment al ieșirii: un moment emoționant pentru toți, cu sunet de baloane sparte, și după răspunsul la întrebări, lupișorii cei noi și-au primit carnețelele de vânătoare, pe care le-au primit cu mândrie și satisfacție, atât de mare încât unii chiar au dormit cu ele. Și chiar dacă sunt ei mai micuți, sunt mândrii să fie cercetași!!! Apoi a urmat rândul lupișorilor mai vechi care au trecut și ei cu bine peste întrebări, după ce au spart energic baloanele, și iată că au părăsit teritoriul lui Chil aventurându-se în cel al lui Baghera… Și pentru că tot eram la momente emoționante, aflați că Vlad Stoica, lider aspirant, și-a depus în sfârșit promisiunea de cercetaș și și-a primit mult așteptata eșarfă, pe care o merita cu desăvârșire, mai ales pentru răbdarea și bucuria din ochii copiilor când îl văd, dar și pentru activitățile sale din cadrul cercetășiei!

Ochișorii de lupișor se închideau de somn, dar nici unul nu cădea tentației de a merge la somn, și au mai stat încă puțin, și încă puțin… să-l audă cântând la chitară pe Memo. Cu pijamale colorate, fiecare pe partea lui de pat, s-a dat stingerea! Urma o nouă zi!

Noaptea a fost destul de scurtă, mai ales pentru lideri, pentru că unii micuți lupișori erau gata pregătiți de o nouă zi chiar la 6 dimineața. Pe geam se vedea un strat subțire de zăpadă, și cădeau rar tot câte un fulg de nea. La 8 jumătate, toată cabana răsuna de voioșia copiilor, deci a început ziua a doua de cabană!

Înviorarea s-a făcut afară, cu căciuli, fulare și mănuși, pentru că mișcarea și aerul curat e bine venit! Și tot înviorarea s-a terminat cu o bătaie în toată regula cu zăpadă. La micul dejun toți visau un singur lucru: la și mai multă zăpadăăăăăăăăăăă!!!

Pentru că vremea era potrivită de plimbare, ne-am înfofolit cu mic, cu mare și am plecat să vedem lacul. Și era tare amuzant că toate băncile pe care le întâlneam, fiecare locușor ce avea un strat micuț de zăpadă rămânea rapid fără și știai exact pe unde am trecut. Cu sufletul cald de cercetaș, bulgării de zăpadă nu au fost în nici un moment suficient de reci, spre deliciul tuturor! Ne-am plimbat prin jurul lacului Ursu, și ne-am încălzit apoi la cabană cu un delicios ceai.

Citeai în ochi de lupișor dorul de casă, mai ales la cei noi, care erau pentru prima dată plecați, dar atmosfera caldă din cabană și liderii care erau tot timpul atenți cu ei și cu nevoile lor, au fost un sprijin de nădejde!

Plecarea spre casă s-a făcut după ce fiecare patrulă și-a primit lupișorul de întâlnire și abțibildurile pe care le-au meritat pentru punctele obținute. Gata de drum, mult mai tăcuți, de data aceasta, așteptau cu nerăbdare revederea celor dragi. Fiecare a aflat cine a fost îngerașul, pentru că nu am uitat de el!

Iată-ne ajunși și în parcarea din care am plecat. Am ajuns înapoi! Și-au îmbrățișat părinții și de abia așteptau să le povestească cum a fost. Obosiți după drum, lupișorii au plecat fiecare la casele lor…

Au fost 22 de lupișori, energici, gălăgioși, pe care nu ai cum să nu-i îndrăgești… Și pentru că au avut atât de multă răbdare cu ei, și pentru că știu că sunt modești, vreau să le mulțumesc eu din partea copiilor: Așa că: Mulțumim pentru tot efortul depus, pentru că faceți cu atât de mult drag tot ce faceți și nu așteptați nimic în schimb, pentru că bucuria din ochii copiilor e cel mai frumos cadou al vostru…pentru că meritați!!!! Mulțumim:

  • Oana
  • Moni
  • Ana
  • Memo
  • Vlad
  • Catalin
  • Elena

Eu am fost din nou un copil alături de ei…un copil mai mare!

Cu drag,

                    Ancuța Hanca

 

Poze de la iesire gasiti aici🙂